„AM VENIT DOAR SĂ ÎNAPOIEZ ACEST PLIC”

podea. Nu știa ce să spună.

— Câți ani ai, băiete?

— Treisprezece.

— Și unde stai?

Radu tăcu. Apoi, încet:

— Unde apuc.

Atunci s-a lăsat liniștea. O liniște din aceea grea, care îți pune nod în gât.

În ziua aceea, Matei nu s-a întors la ședințe. A coborât cu Radu până la parter, a vorbit cu paznicul, cu Iulia, cu toți cei prezenți.

Apoi, în fața tuturor, a spus cu voce tare:

— De azi, Radu nu mai doarme pe stradă. Compania se va ocupa de el și de mama lui. Și o