podea. Nu știa ce să spună.
— Câți ani ai, băiete?
— Treisprezece.
— Și unde stai?
Radu tăcu. Apoi, încet:
— Unde apuc.
Atunci s-a lăsat liniștea. O liniște din aceea grea, care îți pune nod în gât.
În ziua aceea, Matei nu s-a întors la ședințe. A coborât cu Radu până la parter, a vorbit cu paznicul, cu Iulia, cu toți cei prezenți.
Apoi, în fața tuturor, a spus cu voce tare:
— De azi, Radu nu mai doarme pe stradă. Compania se va ocupa de el și de mama lui. Și o