Am trăit 22 de ani pe meleaguri străine. Am muncit ca un cal – câte 12 ore pe zi, uneori și fără zile libere. Totul pentru copiii mei.

Am venit cu mine.

S-a lăsat o liniște grea. Vântul mișca ușor crengile din curte. Se auzea un câine lătrând în depărtare.

– Și el ce caută aici? – a mormăit Andrei, arătând spre Manuel.

Manuel a făcut un pas în față. Cu accentul lui stângaci, dar cu voce fermă, a spus:

– Eu sunt soțul mamei voastre. O iubesc. Și o respect.

Fiica mea a pufnit.

– Ușor de zis… după ce a muncit o viață pentru noi.

M-am uitat la ea. La copilul pentru care cumpărasem apartament, mobilă, electrocasnice. La copilul care