Am muncit 9 ani în Spania ca să-i plătesc facultatea, iar când a terminat, fiul meu nu m-a chemat la absolvire — i-a fost rușine de felul cum vorbesc…

m-am dus în față, unde erau locurile bune. Mi-am zis că de-acolo îl văd bine, iar el nu mă vede, să nu se rușineze.

Și a început. Au strigat nume după nume. Tineri urcau pe scenă, luau hârtia, își aruncau pălăriile alea pătrate în sus, râdeau, se îmbrățișau.

Și-apoi l-am auzit:

— Cătălin…

Băiatul meu s-a ridicat. În costum negru, cu cravată, înalt și frumos, cu părul pieptănat. Domn. Domn adevărat.

A urcat pe scenă. A strâns mâna decanului. A zâmbit.

Iar eu, în spate, mi-am pus palma la gură.

Nu