meu să stea în față, cu cei de la oraș, și să nu-i fie de nimic rușine.
Am plecat sâmbătă cu primul tren. Drumul Sighet–Cluj îl știam pe de rost, îl făcusem de-atâtea ori întorcându-mă din Spania cu sacoșele pline, ca să-l văd două zile.
Am ajuns pe la prânz. Am găsit aula — o sală mare, cu scaune roșii și lume multă, tați în costume, mame cu brațe de flori. Eu aveam în mână un singur trandafir, luat din gară.
M-am așezat în spate de tot. Pe ultimul rând. Nu