mai zâmbea.
— Îți dau de trei ori cât ai plătit.
— Nu vând.
— Patru.
— Nu.
A făcut încă un pas.
— Ascultă-mă bine. Tu nu cunoști locurile astea.
Mi s-a strâns stomacul.
Nu eram curajoasă.
Eram singură într-o curte, cu un bărbat care tocmai își schimbase complet tonul.
Mi-am ținut telefonul în mână.
— Tocmai de aceea am fotografiat tot ce am găsit și nu mai este nimic important aici.
S-a oprit.
A fost prima minciună pe care i-am spus-o.
Lada era încă în siguranță.
Dar fotografiile și copii ale documentelor nu mai