Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

mai zâmbea.

— Îți dau de trei ori cât ai plătit.

— Nu vând.

— Patru.

— Nu.

A făcut încă un pas.

— Ascultă-mă bine. Tu nu cunoști locurile astea.

Mi s-a strâns stomacul.

Nu eram curajoasă.

Eram singură într-o curte, cu un bărbat care tocmai își schimbase complet tonul.

Mi-am ținut telefonul în mână.

— Tocmai de aceea am fotografiat tot ce am găsit și nu mai este nimic important aici.

S-a oprit.

A fost prima minciună pe care i-am spus-o.

Lada era încă în siguranță.

Dar fotografiile și copii ale documentelor nu mai