existau doar la mine.
— Ce-ai găsit? a repetat.
— Acte.
Pentru prima dată a clipit altfel.
— Ce acte?
— Ale lui Ilie.
— Hârtii vechi. Bătrânul aduna toate prostiile.
— Atunci n-ai de ce să-ți faci griji.
A strâns maxilarul.
— Ai grijă în ce te bagi.
— Tocmai asta fac.
— Femeie singură, venită de nicăieri…
Am simțit frica.
Dar nu m-am mișcat.
— Nu sunt chiar atât de singură pe cât crezi.
A rămas câteva secunde cu privirea în ochii mei.
Apoi s-a întors și a plecat.
În seara aceea am încuiat poarta.
Pentru prima dată