mai multe ori.
Mai întâi apărea numele tatălui lui Costel.
Apoi al lui.
Ilie susținea că o parte din terenurile familiei ajunseseră în alte mâini prin acte pe care el le contestase ani întregi.
În ladă existau inclusiv documente mai vechi decât cele despre care scria.
Nu puteam ști dacă îi dădeau dreptate.
Un caiet nu era o sentință.
Dar înțelegeam acum de ce Costel putea avea motive să fie interesat de casa unui bătrân mort.
Am continuat să citesc.
După câteva zeci de pagini, povestea terenurilor aproape dispărea.
Apărea