știam cât valorau.
Nici măcar nu știam dacă toate erau din aur.
Dar era evident că cineva le ascunsese cu grijă.
Am continuat.
Sub obiecte am găsit un plic gros cu hârtii vechi.
Acte.
Chitanțe.
Schițe de teren.
Câteva copii aproape șterse.
Și un caiet de școală cu coperți roșii.
Pe prima pagină era scris:
“Ilie Stan.”
M-am așezat.
Am început să citesc.
Scrisul era mare și apăsat.
Uneori greu de descifrat.
Ilie scrisese despre livadă.
Despre nevasta lui.
Despre pădurea de pe deal.
Și despre Costel.
Numele apărea de