Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

știam cât valorau.

Nici măcar nu știam dacă toate erau din aur.

Dar era evident că cineva le ascunsese cu grijă.

Am continuat.

Sub obiecte am găsit un plic gros cu hârtii vechi.

Acte.

Chitanțe.

Schițe de teren.

Câteva copii aproape șterse.

Și un caiet de școală cu coperți roșii.

Pe prima pagină era scris:

“Ilie Stan.”

M-am așezat.

Am început să citesc.

Scrisul era mare și apăsat.

Uneori greu de descifrat.

Ilie scrisese despre livadă.

Despre nevasta lui.

Despre pădurea de pe deal.

Și despre Costel.

Numele apărea de