am fost aproape dezamăgită.
Apoi lumina telefonului a prins ceva într-o nișă.
O ladă metalică.
Era învelită într-o pânză cerată.
Am tras-o spre mine.
Greutatea ei m-a făcut să folosesc ambele mâini.
N-am deschis-o acolo.
Am dus-o în casă.
Am fotografiat-o și pe ea.
Apoi am forțat încuietoarea ruginită.
Deasupra erau niște bancnote vechi, legate cu sfoară.
Bani scoși de mult din circulație.
Sub ele era o bucată de pânză.
Am desfăcut-o.
Am rămas nemișcată.
Monede.
Bijuterii.
Câteva verighete.
Un lanț greu.
Doi cercei.
Un inel cu piatră roșie.
Nu