o oră până am descoperit că una dintre laturi fusese turnată peste o margine metalică.
Am curățat pământul.
Am împins.
Betonul s-a ridicat câțiva centimetri.
De dedesubt a venit un miros rece de pământ și umezeală.
Nu era o simplă groapă.
Am luminat cu telefonul.
Se vedeau trepte.
M-am oprit.
M-am uitat spre poartă.
Nimeni.
Am coborât.
Era un beci mic, săpat sub curte și sprijinit cu grinzi groase.
Nu puteam sta dreaptă.
Pe jos erau două borcane goale, o găleată ruginită și câteva bucăți de lemn.
Pentru câteva secunde