Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

o oră până am descoperit că una dintre laturi fusese turnată peste o margine metalică.

Am curățat pământul.

Am împins.

Betonul s-a ridicat câțiva centimetri.

De dedesubt a venit un miros rece de pământ și umezeală.

Nu era o simplă groapă.

Am luminat cu telefonul.

Se vedeau trepte.

M-am oprit.

M-am uitat spre poartă.

Nimeni.

Am coborât.

Era un beci mic, săpat sub curte și sprijinit cu grinzi groase.

Nu puteam sta dreaptă.

Pe jos erau două borcane goale, o găleată ruginită și câteva bucăți de lemn.

Pentru câteva secunde