de când cumpărasem casa, am lăsat lumina aprinsă în tindă toată noaptea.
Nu, nu devenisem brusc o femeie căreia nu-i mai era frică de nimic.
Mi-era frică.
Doar că acum știam că frica și neputința nu sunt același lucru.
În următoarele săptămâni am început să caut informațiile lăsate de Ilie.
N-am făcut-o singură și n-am intrat în baze de date misterioase.
Am pornit de la lucrurile simple.
Adresa veche.
Numele.
Oameni care îi cunoscuseră.
O femeie din sat, tanti Geta, își amintea de Mariana.
— A plecat cu Dan, mi-a spus.