Am ieșit din închisoare la 43 de ani, cu numele distrus și fără nimeni, și mi-am cumpărat cea mai ieftină casă dintr-un sat de munte. În mijlocul curții era o cușcă uriașă de câine, iar un bărbat mi-a oferit de două ori prețul casei înainte să se uite exact spre ea. A doua zi am luat barosul și am aflat de ce.

de când cumpărasem casa, am lăsat lumina aprinsă în tindă toată noaptea.

Nu, nu devenisem brusc o femeie căreia nu-i mai era frică de nimic.

Mi-era frică.

Doar că acum știam că frica și neputința nu sunt același lucru.

În următoarele săptămâni am început să caut informațiile lăsate de Ilie.

N-am făcut-o singură și n-am intrat în baze de date misterioase.

Am pornit de la lucrurile simple.

Adresa veche.

Numele.

Oameni care îi cunoscuseră.

O femeie din sat, tanti Geta, își amintea de Mariana.

— A plecat cu Dan, mi-a spus.