nici măcar nu mă cunoști.
A zâmbit.
— Uneori oamenii se cunosc mai bine într-o oră decât alții într-o viață întreagă.
În zilele următoare am început să fac ordine prin gospodărie, iar el îmi povestea despre viața lui.
Fusese sportiv de performanță.
Un accident rutier îl lăsase în scaunul cu rotile.
După aceea își pierduse și familia.
Eu îi povesteam despre anii petrecuți în centrul de plasament și despre greșeala care mă trimisese în închisoare.
Niciunul dintre noi nu încerca să-l judece pe celălalt.
Pentru prima dată după mulți ani, aveam