Am ieșit din închisoare fără să am unde merge. Am greșit adresa unei case dintr-un sat și am dormit în locuința unui străin. A doua zi aveam să aflu că acea greșeală îmi schimbase viața pentru totdeauna…

impresia că cineva mă ascultă cu adevărat.

La scurt timp mi-am găsit un loc de muncă la silozul din sat.

Seara ne beam ceaiul împreună pe prispa casei și vorbeam ore întregi.

Încet, fără să ne dăm seama, doi oameni care credeau că nu mai au pe nimeni începuseră să-și construiască o familie.

Într-o zi am mers la dispensarul din comună și am discutat cu un medic despre recuperarea lui Andrei.

Cu exerciții zilnice, răbdare și multă muncă, existau șanse să facă din nou câțiva pași.

Am început împreună recuperarea.