Am dus cerceii grei din aur de 18 karate ai bunicii la amanet ca să plătesc rata la casă

ăștia… să-i dai asta.’”

Mâinile îmi tremurau când l-am luat.

L-am deschis cu grijă.

Înăuntru era o scrisoare și… un act.

Am început să citesc, cu lacrimi în ochi.

Bunica mea scrisese că, în tinerețe, omul din fața mea fusese singurul care a iubit-o fără interes. Și că, deși viața a dus-o pe alt drum, n-a uitat niciodată.

Iar actul…

Am încremenit.

Era un contract de proprietate.

O casă.

Pe numele meu.

Am ridicat privirea, fără să pot vorbi.

Bărbatul a dat din cap încet.

„A cumpărat-o în tăcere, cu