urmă. Mult după ce deschisesem amanetul.”
M-am înclinat ușor în față.
„A venit?”
„Da. Avea cerceii la ea. I-am recunoscut imediat. A zâmbit… exact cum în poza asta.”
Ochii lui s-au pierdut undeva, departe.
„Mi-a spus că viața nu a fost ușoară, dar că nu a uitat niciodată de unde a pornit. Și mi-a lăsat un plic.”
Inima mi-a început iar să bată mai tare.
„Un plic?”
A scos încet un sertar și a scos un plic vechi, sigilat.
„Mi-a spus: ‘Dacă într-o zi o să vină cineva cu cerceii