Am dus cerceii grei din aur de 18 karate ai bunicii la amanet ca să plătesc rata la casă

șira spinării.

„Cum adică… dumneavoastră?”

„Am lucrat într-un atelier de bijuterii, aici, în oraș. Eram tânăr, fără bani, dar îndrăgostit până peste cap. Am strâns fiecare leu și i-am făcut cerceii ăștia special pentru ea.”

Vocea îi tremura.

„Dar n-am avut curaj să-i cer să rămână. Eu eram nimeni. Ea… avea o familie care voia mai mult pentru ea. Și într-o zi, pur și simplu… a plecat.”

Am înghițit în sec.

„Și n-ați mai văzut-o?”

„Niciodată.”

A făcut o pauză lungă.

„Dar într-o zi a venit aici. Cu ani în