de școală.
Și… rochia bleu.
— Rochia era cea mai clară amintire, spuse ea. Îmi aminteam că cineva mi-a cusut niște mărgele pe umăr și îmi spunea mereu să am grijă de ea.
A început să caute.
A aflat că rochia fusese cumpărată de la un magazin second-hand de o adolescentă care o purtase la propriul banchet.
Ani mai târziu, aceeași fată o donase unui atelier de costume.
De acolo, Andreea o recuperase.
Era singurul obiect de care era sigură că făcuse parte din viața ei.
Pornind de la acea rochie,