a găsit magazinul de unde fusese cumpărată inițial.
Vânzătoarea, pensionată între timp, și-a amintit de reparația făcută pe umăr și de mama care insistase să coasă mărgelele chiar în magazin.
Așa a ajuns la numele meu.
Am rămas ore întregi de vorbă.
Ne-am arătat fotografii.
Eu îi povesteam despre copilăria ei.
Ea îmi povestea despre viața pe care o trăise fără să știe cine este.
Spre seară a ieșit până la mașină.
Când s-a întors, doi copii au coborât împreună cu ea.
— Vreau să vă prezint pe cineva.
Un băiețel