să repar lucrurile.”
Am privit mesajul mult timp.
Nu simțeam furie. Nici satisfacție.
Doar oboseală.
I-am răspuns simplu:
„Nu mai sunt persoana care trebuie să te salveze de consecințele alegerilor tale. Îți doresc să nu mai faci rău nimănui.”
A încercat să mă sune. Nu am răspuns.
În acea seară, am mers la Nina cu o pâine caldă cumpărată de la brutăria de lângă fabrică. Am găsit-o la fereastră, cu paltonul pe umeri și broșa în formă de grâu prinsă la guler.
— Ana, uite — mi-a spus. — Am primit pensia și