Am cumpărat pâine unei bătrâne flămânde, iar după ce a sunat banca, funcționara și-a pierdut zâmbetul

am cumpărat destulă pâine pentru toată săptămâna.

Pe masă erau două pâini, lapte, ouă și un borcan cu gem.

— Ați învățat să faceți cumpărături.

— Nu. Am învățat că nu trebuie să-mi fie rușine să trăiesc.

Am stat lângă ea în liniște. Afară ploua mărunt, iar picăturile curgeau pe geam ca niște fire subțiri de argint.

Nina a rupt pâinea și mi-a întins prima felie.

— Pentru tine.

— Pentru noi — am corectat-o.

A zâmbit și a împărțit felia în două.

Atunci am înțeles că, uneori, ajutorul nu înseamnă să rezolvi viața cuiva.