am cumpărat destulă pâine pentru toată săptămâna.
Pe masă erau două pâini, lapte, ouă și un borcan cu gem.
— Ați învățat să faceți cumpărături.
— Nu. Am învățat că nu trebuie să-mi fie rușine să trăiesc.
Am stat lângă ea în liniște. Afară ploua mărunt, iar picăturile curgeau pe geam ca niște fire subțiri de argint.
Nina a rupt pâinea și mi-a întins prima felie.
— Pentru tine.
— Pentru noi — am corectat-o.
A zâmbit și a împărțit felia în două.
Atunci am înțeles că, uneori, ajutorul nu înseamnă să rezolvi viața cuiva.