crezut că dacă mă faci pe mine dușmanul tău, vei pleca suficient de departe încât Vasile să nu te mai poată atinge. Am reușit prea bine. Te-am salvat de el și te-am pierdut eu.”
Am lăsat scrisoarea să-mi cadă în poală.
Nu mai puteam vedea din cauza lacrimilor.
— De ce nu ai venit tu după mine? am întrebat-o pe Maria.
— Am venit.
Am ridicat capul.
— Ce?
— La Roma. Acum unsprezece ani.
Îmi aminteam vag.
Recepționista de la primul meu birou îmi spusese într-o zi că o femeie din România venise