Am cumpărat casa părintească doar ca s-o dau afară pe sora mea

prin rude.

Eu schimbasem numărul.

Refuzasem scrisorile.

Spusesem tuturor că pentru mine familia aceea murise.

Mama continuase totuși să scrie.

Ani întregi.

Am început să deschid plic după plic.

„Astăzi este ziua ta. Ai împlinit douăzeci și cinci de ani.”

Altul.

„Am văzut pe internet fotografia biroului tău din Roma. Sunt atât de mândră de tine.”

Altul.

„Tatăl tău nu va recunoaște, dar păstrează în portofel articolul despre premiul pe care l-ai câștigat.”

Apoi unul scris de tata.

Era singura scrisoare de la el.

„Nu-ți cer să mă ierți. Am