— M-ai lăsat să cred că mă înșeli.
Iulian o privi.
— Știu.
— Nu mai spune doar că știi.
Atunci el tăcu.
Pentru prima dată, Gabriela nu avea nevoie de explicații.
Avea nevoie de timp.
Câteva luni mai târziu, centrala casei tot nu fusese schimbată.
Într-o dimineață rece, Iulian stătea în bucătărie îmbrăcat cu un pulover gros.
Gabriela intră și puse un plic pe masă.
— Ce-i asta?
— Am început din nou fondul pentru centrală.
Iulian se uită la ea.
— Gabriela…
— De data asta, dacă iei bani din el, îmi spui.
— Îți spun.