Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

— Chiar dacă îi iei pentru trandafiri.

Pentru prima dată după multe luni, ea zâmbi.

Puțin.

Nu era iertare completă.

Dar era un început.

În primăvara următoare, Gabriela și Ana merseră împreună la cimitir.

Ana aduse șase trandafiri albi.

Gabriela observă și zâmbi.

— De ce numai șase?

Ana ridică din umeri.

— Trei duzini au fost cam exagerate.

Amândouă râseră.

Apoi Ana puse florile pe mormântul tatălui ei.

Gabriela privi numele fratelui său gravat în piatră.

Timp de douăzeci și trei de ani crezuse că acolo se terminase povestea lui Mihai.

Acum,