— Sigur.
M-am așezat pe o bancă și le-am privit desenând formule într-un caiet.
La un moment dat, Sofia greși un calcul.
Se opri.
Apoi începu să râdă.
Nu șterse imediat greșeala.
Nu se sperie.
Pur și simplu încercă din nou.
Și atunci am înțeles de ce Elena o apreciase atât de mult pe fata aceea.
Eu petrecusem doi ani încercând să construiesc în jurul fiicei mele o lume în care nimic să nu mai poată merge prost.
Elena îi lăsase, fără să știe, ceva mult mai valoros: un om care