Am adoptat un frate adolescent și pe surioara lui după ce toate celelalte familii îi refuzaseră

Mamă.

Nu „doamnă”.

Nu numele meu.

Mamă.

M-am dus lângă ei.

Înainte ca aparatul să fotografieze, Iosifina întrebă:

— Cine pe cine a adoptat până la urmă?

Am râs.

Iacob îi ciufuli părul.

— Cred că ne-am ales unii pe alții.

Și avea dreptate.

Timp de ani întregi, familiile îl priviseră pe Iacob ca pe obstacolul care venea împreună cu o fetiță adorabilă.

Dar noi descoperiserăm exact contrariul.

Nu îl primiserăm pe Iacob ca să o putem adopta pe Iosifina. Îi primiserăm pe amândoi pentru că o familie nu înseamnă să alegi copilul cel mai ușor de iubit. Înseamnă să te asiguri că niciunul dintre ei nu mai trebuie să-și țină vreodată valiza pregătită lângă pat.

 

 

 

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.