minute mai târziu coborî cu un plic vechi.
Din el scoase o fotografie.
Mi-a întins-o.
Și pentru câteva secunde n-am înțeles ce priveam.
Eram eu.
Cu soțul meu, Andrei.
Fotografia fusese făcută cu aproape șapte ani înainte.
Eram în curtea unui centru pentru copii din București, lângă o masă plină cu pachete de Crăciun.
— Dumnezeule…
Îmi aminteam ziua.
Firma la care lucram organizase o campanie de sărbători. Eu și Andrei merseserăm voluntari.
Fusese cu mult înainte să ne gândim serios la adopție.
— Tu erai acolo? am întrebat.
Iacob dădu din