Ai luat pensia, mamă? Dă-o încoace. Trebuie să mai plătim urgent pentru locul de parcare

cu liniștea aceea plăcută pe care doar bibliotecile o au.

Directorul, un domn trecut de cincizeci de ani, a privit atent actele Mariei.

— Ați fost profesoară de literatură?

— Da. Treizeci și doi de ani.

Bărbatul a zâmbit.

— Atunci locul acesta parcă vă aștepta.

Salariul nu era mare.

Puțin peste trei mii de lei.

Dar pentru Maria era mai mult decât bani.

Era respect.

Era liniște.

Era viață.

În fiecare dimineață deschidea biblioteca și punea cărțile în ordine.

Copiii veneau după școală să citească sau să împrumute romane.

Ea îi ajuta,