le povestea despre scriitori, le recomanda cărți.
În scurt timp, toată lumea o știa drept „doamna Maria de la bibliotecă”.
Uneori, seara, stătea în curte cu sora ei și beau ceai de mentă.
— Regreți că ai plecat? o întreba Nadejda.
Maria privea cerul.
— Regret doar că nu am plecat mai devreme.
Au trecut câteva luni.
Într-o zi, telefonul a sunat.
Era Andrei.
Vocea lui era nesigură.
— Mamă… voiam să te întreb… dacă ești bine.
Maria a tăcut câteva secunde.
— Sunt bine, Andrei.
Și pentru prima dată după mulți ani, chiar