păstrat doar între medici și părinți.
În acel moment am auzit ușa deschizându-se.
Daniel intrase acasă.
M-a găsit cu documentele în mâini.
A închis ochii.
— Ai aflat…
A început să plângă.
— Ne-a fost atât de frică…
— De ce nu mi-ați spus?
Soția lui s-a apropiat și ea.
Avea lacrimi în ochi.
— Pentru că ne era teamă că oamenii vor spune că nu este copilul nostru.
M-am uitat spre fotografiile nepotului meu.
Am zâmbit.
— Cine spune asta nu știe ce înseamnă să fii părinte.
M-am apropiat de Daniel.
— Tu ai fost