primul care l-a ținut în brațe.
Tu ai plâns când s-a născut.
Tu vei fi cel care îl va învăța să meargă, să citească și să fie un om bun.
Sângele nu face un tată.
Iubirea îl face.
Daniel m-a îmbrățișat și a izbucnit în plâns.
— Credeam că o să fii dezamăgită.
— Dezamăgită?
L-am privit în ochi.
— Copilul acela pe care l-am ținut în brațe în spital este nepotul meu.
A fost în ziua în care s-a născut.
Este și astăzi.
Și va rămâne nepotul meu pentru tot restul vieții.