A făcut o supă simplă, din ce mai era prin oale. Copiii mâncau în tăcere, de parcă se temeau că totul era un vis care se putea termina oricând.
A doua zi, Mihai a plecat în sat. S-a dus la primărie, cu actele în mână. A povestit tot. Fără să ceară milă. Doar adevărul. Asistenta socială l-a privit lung, apoi a oftat adânc.
— O să vă ajutăm, a spus ea. Nu va fi ușor, dar nu sunteți singuri.
În săptămânile care au urmat, casa a prins viață. Un vecin a