răspuns ea încet.
Șase ani.
Șase ani în care el nu observase nimic.
Andrei a scos telefonul.
Elisabeta s-a speriat.
— Nu chemați poliția… vă rog…
El a dat din cap.
— Nu chem poliția.
A format un număr.
— Mihai? Da, sunt Andrei. Mâine dimineață vreau să cumperi clădirea asta. Da, biserica și terenul din jur.
A închis.
Copiii îl priveau fără să înțeleagă.
Andrei s-a întors spre Elisabeta.
— Nu o demolăm.
A zâmbit printre lacrimi.
— O renovăm.
A făcut o pauză.
— Facem aici un centru pentru copii. Cu cantină, sală de