A CREZUT CĂ MENAJERA ÎL FURA ȘI A URMĂRIT-O ÎN SECRET

niciodată lumea asta.

Lumea care exista la doar câteva străzi distanță.

Și femeia pe care o suspectase de furt era, de fapt, singura persoană care făcea ceva pentru ea.

Genunchii i s-au înmuiat.

Andrei a căzut în genunchi.

A început să plângă.

Ca un copil.

Copiii din sală se uitau uimiți.

Elisabeta s-a apropiat.

— Domnule Andrei…

Dar el a ridicat mâna.

— Nu… te rog… spune-mi Andrei.

A respirat adânc și s-a ridicat.

S-a uitat la toți copiii.

Apoi la Elisabeta.

— De câți ani faci asta?

— De aproape șase ani, a