„A, ai venit. Pune-ți geanta și vino să saluți lumea”, mi-a spus soacra mea când am intrat în propriul apartament și am găsit sufrageria plină de musafiri aduși de ea.

Cătălin cu bani când era student.

Ne adusese mâncare când ne mutaserăm.

Toate lucrurile acelea erau adevărate.

Dar niciunul nu-i dădea dreptul să deschidă ușa casei noastre când avea chef.

— Mamă, nu vorbim despre ce ai făcut acum douăzeci de ani.

— Normal! Acum nu mai contează nimic!

— Contează. Dar nu cumpără cheia de la casa mea.

Am întors capul spre Cătălin.

Nu-l mai auzisem vorbind așa cu ea.

Marioara s-a uitat în jur după sprijin.

Una dintre rude și-a coborât ochii.

Vecina ei a murmurat:

— Hai, Marioara, poate discutăm altădată…