după ce, acum două săptămâni, am stabilit clar că nu mai vii neanunțată.
Marioara a râs nervos.
— „Casa noastră”…
S-a uitat spre mine.
— De când te-ai însurat, numai asta aud. Casa noastră, regulile noastre, viața noastră…
— Pentru că asta este, mamă. Viața noastră.
— Și eu ce sunt? O străină?
Cătălin a oftat.
— Nu ești străină. Ești mama mea.
Apoi a arătat spre cheie.
— Dar nu conduci casa asta.
Marioara s-a înroșit.
— După câte am făcut eu pentru tine…
Știam ce urma.
Crescuse singură doi copii o perioadă.
Îl ajutase pe