să-i răspundem.
Nu intră când nu suntem acasă.
Nu mută lucruri.
Nu aruncă nimic.
Și mai ales, nu decide în locul nostru ce trebuie să se întâmple în casa noastră.
Cu timpul, s-a întâmplat ceva la care nu mă așteptam.
Relația noastră s-a îmbunătățit.
Nu pentru că Marioara venea mai des.
Ci tocmai pentru că venea mai rar și era binevenită când venea.
Într-o duminică, după ce a plecat, Cătălin s-a uitat la mine.
— Parcă e mai bine acum.
— Ce anume?
— Tot.
Am privit sufrageria.
Era liniște.
Pe masă rămăseseră