Partea a 2-a – Continuarea poveștii
M-am uitat la chelner.
— Vă rog să separați nota.
Pentru prima dată în seara aceea, Cătălin n-a mai zâmbit.
— Cum adică?
— Eu plătesc ce am consumat eu și Matei. Și vă rog să-i aduceți copilului meu friptura pe care a cerut-o.
Chelnerul a dat din cap.
— Desigur.
— Restul mesei rămâne pe nota celui care a făcut rezervarea și comenzile.
Cătălin s-a ridicat.
— Stai puțin.
— Ce anume?
— Nu poți face asta.
— De ce?
— Pentru că am stabilit că masa se plătește din fondul familiei.
— Nu.