— Îl iau pe copil, am spus. Și o iau și pe mama ta.
Au rămas fără cuvinte.
Robert a fost primul care a râs.
— La ce-ți trebuie bătrâna, dacă o urăști?
— O urăsc, am răspuns. Și tot o iau cu mine.
— Ai înnebunit! a sărit Toni. Pensia aia este a familiei.
Acolo a spus-o.
Pensia.
Nu a spus „mama”.
A spus „pensia”.
Robert s-a ridicat.
S-a apropiat de mine și mi-a șoptit, ca Emanuel să nu audă:
— Semnează azi. Altfel, mâine dimineață mama o să fie și mai rău. Știi