…pentru prima dată după mulți ani, n-am dormit deloc. Am stat pe marginea patului și m-am uitat la mâinile mele. Mâini care schimbaseră scutece, care cususeră uniforme de școală, care număraseră lei și bănuți ca să ajungă de la o lună la alta. Mâini care nu ceruseră nimic în schimb.
Dimineața, casa era liniștită. Copiii dormeau. Lidia sforăia ușor, obosită după o noapte pe telefon. Am făcut o cafea, am băut-o încet și am știut că nu mai am nimic de explicat nimănui.
În următoarele săptămâni, am vândut tot. Casa.