Opt fete și niciun băiat — vecinii râdeau de el

— Sau la noi, a adăugat Nadia. Avem o cameră liberă.

— Putem face cu schimbul, a propus Gabriela. Șase luni la mine, șase luni la Tania…

Ștefan a ridicat mâna.

Toți au tăcut.

— Eu nu plec de aici, a spus încet. Aici e mama voastră. Aici e casa pe care am construit-o. Aici îmi voi trăi și ultimii ani.

— Dar cum o să te descurci singur? Cine face focul? Cine aduce apă?

— Încă nu sunt o povară, a răspuns el. Am mâini. Am minte. Mă descurc.

Fiicele s-au privit între ele.