Partea a 2-a – Continuarea poveștii Am ridicat scrisoarea și am continuat să citesc.
Mama îmi scrisese cu puțin timp înainte să ajungă la spital. Știa că era bolnavă și, probabil, simțea că nu va mai avea multe ocazii să vorbească cu mine.
„Elena, poate te vei supăra că nu ți-am spus nimic. Dar uneori un părinte vede lucruri pe care copilul lui nu este încă pregătit să le vadă.”
Mi-am dus mâna la gură.
Mama îl auzise pe Ovidiu discutând la telefon despre valoarea terenului. Întrebase cât s-ar putea obține