Matei și-a întors privirea direct spre Daniel.
— Ai dreptate într-o singură privință. Tu ești tatăl meu biologic.
În sală era atât de liniște, încât se auzea bâzâitul instalației de iluminat. Daniel și-a îndreptat spatele.
Matei a continuat:
— Dar vreau să înțelegi ceva. Sângele explică de unde vin. Nu explică cine m-a crescut.
Zâmbetul lui Daniel a dispărut. Eu nu mă puteam mișca.
— Când aveam patru ani, mama mea a murit. Iar tu ai plecat. Nu-mi amintesc prea multe din ziua aceea, dar îmi amintesc