L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

că am stat lângă fereastră și am întrebat când te întorci.

 

Matei a înghițit în sec.

 

— N-ai venit.

 

Cineva din tribună a început să plângă.

 

— Omul pe care tu îl numești „jalnic” a venit.

 

Atunci Matei s-a uitat spre mine.

 

Și am știut că nu voi mai putea să-mi țin lacrimile.

 

— Avea douăzeci și opt de ani. Nu era căsătorit. Nu avea bani mulți. Nu știa nimic despre crescut copii. Dar m-a luat acasă.

Vocea i s-a frânt.

— Mi-a făcut micul dejun. M-a