Vecinul bogat i-a oprit apa bătrânului care își uda roșiile. A doua zi dimineață, întreg cartierul vorbea despre ce pățise

un gazon.

Respectul oamenilor.

În zilele următoare, și-a cerut scuze.

Mai întâi lui nea Toma.

Apoi vecinilor.

Iar când roșiile s-au copt, bătrânul i-a dus primul coș chiar lui.

— Poftim.

— După tot ce am făcut?

— Da.

Adrian a rămas fără cuvinte.

Pentru că uneori, cea mai bună lecție nu este răzbunarea.

Ci bunătatea pe care nu o meriți.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”,