Vecinul bogat i-a oprit apa bătrânului care își uda roșiile. A doua zi dimineață, întreg cartierul vorbea despre ce pățise

cu mâna.

— Bună dimineața, vecine!

Adrian nu a răspuns.

— Văd că ai probleme cu gazonul…

Bărbatul a strâns din dinți.

— Nu-i treaba ta.

— Ai dreptate.

Nea Toma a zâmbit.

Apoi a privit spre oamenii din jurul lui.

— Dar uite ce am învățat eu la vârsta mea.

— Ce?

— Apa poate să ude iarba. Dar numai bunătatea aduce oameni lângă tine.

Pentru prima dată, Adrian nu a mai avut replică.

S-a uitat la curtea lui distrusă.

Apoi la bătrânul înconjurat de vecini.

Și a înțeles că pierduse ceva mult mai important decât