La poartă, nu mai era nimeni care să șușotească.
Tanti Viorica și tanti Mărioara treceau acum cu capul plecat.
Primăvara a găsit casa Taniei schimbată. Curată. Caldă. Plină de viață.
Într-o duminică, după slujbă, Andrei a îngenuncheat în curte, în fața unei mese simple, cu cozonac și flori de câmp.
— Nu-ți promit palate, a spus el. Dar îți promit că nu plec.
Tania a zâmbit printre lacrimi.
— Atât e de ajuns.
Iar satul, care altădată râdea, a tăcut.
Pentru că uneori, cea mai mare răzbunare nu e să pleci.
Ci