șansă, dacă ai curaj s-o primești.
În zilele următoare, satul a fost în fierbere.
Mașini cu materiale au venit pe rând. Acoperișul a fost schimbat. Gardul îndreptat. Sobă nouă instalată. Curtea curățată.
Andrei era acolo în fiecare zi.
Nu vorbea mult. Muncea.
Iar Tania, pentru prima dată după multe luni, nu se mai simțea singură.
Într-o seară, când casa mirosea a var proaspăt și a lemn nou, Mihăiță a făcut primii pași între ei doi.
Tania a izbucnit în plâns.
Andrei a prins copilul înainte să cadă și a râs.