apropiaseră deja de gard, prefăcându-se că mătură frunze.
Andrei s-a uitat la casă, la gardul strâmb, la curtea plină de noroi.
— Nu am venit să te compătimesc, Tania. Am venit să te ajut.
Ea a vrut să spună că nu are nevoie. Mândria iar îi înțepa inima.
Dar în acel moment, Mihăiță a început să tușească din casă.
Andrei a auzit.
— Copilul e răcit?
Tania a dat din cap.
Fără alte vorbe, el s-a întors la mașină și a scos două sacoșe mari. În ele erau alimente, lemne tăiate mărunt