Vecinii din sat râdeau de Tania când logodnicul a părăsit-o cu copilul în brațe

apropiaseră deja de gard, prefăcându-se că mătură frunze.

Andrei s-a uitat la casă, la gardul strâmb, la curtea plină de noroi.

— Nu am venit să te compătimesc, Tania. Am venit să te ajut.

Ea a vrut să spună că nu are nevoie. Mândria iar îi înțepa inima.

Dar în acel moment, Mihăiță a început să tușească din casă.

Andrei a auzit.

— Copilul e răcit?

Tania a dat din cap.

Fără alte vorbe, el s-a întors la mașină și a scos două sacoșe mari. În ele erau alimente, lemne tăiate mărunt