un ceasornic. Furtunul meu de grădină dispăruse o săptămână întreagă și apoi reapăruse lângă robinetul de afară, tăiat curat în jumătate. Nimic ce aș putea dovedi vreodată, dar totul indica o direcție evidentă.
Coșurile de gunoi erau deosebit de enervante. În fiecare joi dimineață le târam până la bordură înainte să plec la serviciu și, până ajungeam acasă, cel puțin unul zăcea pe o parte pe stradă, gunoiul împrăștiindu-se pe asfalt. Uneori, capacul dispărea complet, înghesuit sub o mașină parcată la capătul străzii. Odată am găsit zaț de cafea împrăștiat