mi-a distrus florile.”
„Ai fi putut vorbi cu mine.”
„Am făcut-o. De două ori.”
Gura i s-a strâns într-o linie subțire. „Nu era nevoie să implici asociația de proprietari.”
„N-aș fi făcut-o dacă problema s-ar fi oprit”, am spus.
S-a uitat la mine câteva secunde lungi înainte să se întoarcă și să intre în casă fără niciun alt cuvânt.
După aceea, totul s-a schimbat între noi. Nu a recunoscut niciodată nimic direct, dar se întâmplau lucruri mărunte. Coșurile mele de gunoi se răsturnau „accidental” în fiecare zi de colectare, ca